În cadrul Imperiului Habsburgic, administrarea Transilvaniei și a Olteniei a cunoscut mai multe schimbări semnificative, în special în perioada secolelor XVII-XVIII. Iată câteva dintre principalele schimbări:
Includerea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic (1691): După înfrângerea Imperiului Otoman, Transilvania a fost integrată în structura administrativă a Imperiului Habsburgic, devenind parte a acestuia. Împăratul Leopold I a emis Diploma Leopoldină, care a confirmat autonomia Transilvaniei.
Organizarea administrativă: Transilvania a fost condusă de un guvernator numit de la Viena, iar regiunea a fost divizată în comitate, fiecare având propriile structuri administrative. Aceasta a contribuit la centralizarea puterii.
Autonomia Transilvaniei: Deși era parte a Imperiului Habsburgic, Transilvania a păstrat un anumit grad de autonomie, cu drepturi proprii și o dietă (parlament) care se ocupa de problemele interne.
Administrarea Olteniei: Oltenia a fost, pe rând, parte a Imperiului Otoman și apoi a fost integrată în imperiul habsburgic după războiul austro-turc din 1737-1739. Deși a fost mult timp sub influența otomană, administrația habsburgică a început să se implice din ce în ce mai mult în treburile interne.
Reforma administrativă: În timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780), au fost implementate reforme administrative menite să modernizeze și să eficientizeze guvernarea în regiunile imperiale, inclusiv în Transilvania și Oltenia.
Impactul migrației: Politicile habsburgice au dus la migrarea unor grupuri etnice, precum germanii sau slovenii, în zonele respective, ceea ce a influențat structura socială și economică a regiunilor.
Aceste schimbări au avut un impact profund asupra identității culturale, sociale și politice a Transilvaniei și Olteniei, modelând evoluția lor în cadrul Imperiului Habsburgic.