Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Question 1

Задача Задача №42340

А

Аноним

12 ноября 2023 15:51 · публичный вопрос

А

Аноним 12 ноября 2023 15:51

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Povestea pe care ai relatat-o este o variație a unei probleme clasice din matematică cunoscută sub numele de "problema cămilelor". În povestea originală, adesea atribuită lui Pitagora, se folosește o metodă ingenioasă de rezolvare a unui aparent conflict de împărțire.

Problema inițială a fost că moștenirea de 19 cămile nu putea fi împărțită exact conform dorințelor tatălui decedat: fiul cel mare să primească jumătate, cel mijlociu un sfert, și cel mai mic o cincime. Fără o împărțire exactă, fiii nu puteau executa testamentul așa cum fusese intenționat:

Fiul cel mare ar trebui să primească 19/2 cămile, care nu este un număr întreg,
Fiul mijlociu ar trebui să primească 19/4 cămile, care din nou nu este un număr întreg,
Fiul cel mic ar trebui să primească 19/5 cămile, ceea ce este 3.8 - iarăși nu un număr întreg.

Pentru a rezolva problema, Pitagora "împrumută" o cămilă, ridicând numărul cămilelor la 20. Acum împărțirile pot fi făcute astfel:

Fiul cel mare ia jumătate din 20, adică 10 cămile.
Fiul mijlociu ia un sfert din 20, adică 5 cămile.
Fiul cel mic ia o cincime din 20, adică 4 cămile.

Când se adună numărul de cămile primite de fiecare fiu, rezultatul este 10 + 5 + 4 = 19 cămile. Astfel, cei trei frați au rezolvat problema moștenirii, folosind în total 19 cămile, fără a frânge testamentul tatălui lor. În final, cămila împrumutată (a 20-a) este returnată lui Pitagora, iar moștenirea este împărțită corect între frați.

Această poveste este adesea folosită pentru a ilustra cum gândirea creativă poate rezolva probleme aparent fără soluție.

Question 2

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Povestea pe care ai relatat-o este o variație a unei probleme clasice din matematică cunoscută sub numele de "problema cămilelor". În povestea originală, adesea atribuită lui Pitagora, se folosește o metodă ingenioasă de rezolvare a unui aparent conflict de împărțire. Problema inițială a fost că moștenirea de 19 cămile nu putea fi împărțită exact conform dorințelor tatălui decedat: fiul cel mare să primească jumătate, cel mijlociu un sfert, și cel mai mic o cincime. Fără o împărțire exactă, fiii nu puteau executa testamentul așa cum fusese intenționat: - Fiul cel mare ar trebui să primească 19/2 cămile, care nu este un număr întreg, - Fiul mijlociu ar trebui să primească 19/4 cămile, care din nou nu este un număr întreg, - Fiul cel mic ar trebui să primească 19/5 cămile, ceea ce este 3.8 - iarăși nu un număr întreg. Pentru a rezolva problema, Pitagora "împrumută" o cămilă, ridicând numărul cămilelor la 20. Acum împărțirile pot fi făcute astfel: - Fiul cel mare ia jumătate din 20, adică 10 cămile. - Fiul mijlociu ia un sfert din 20, adică 5 cămile. - Fiul cel mic ia o cincime din 20, adică 4 cămile. Când se adună numărul de cămile primite de fiecare fiu, rezultatul este 10 + 5 + 4 = 19 cămile. Astfel, cei trei frați au rezolvat problema moștenirii, folosind în total 19 cămile, fără a frânge testamentul tatălui lor. În final, cămila împrumutată (a 20-a) este returnată lui Pitagora, iar moștenirea este împărțită corect între frați. Această poveste este adesea folosită pentru a ilustra cum gândirea creativă poate rezolva probleme aparent fără soluție.