Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Question 1

Задача Задача №42341

А

Аноним

12 ноября 2023 15:51 · публичный вопрос

А

Аноним 12 ноября 2023 15:51

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este un exemplu clasic despre gândirea laterală și folosirea inteligenței pentru rezolvarea problemelor aparent imposibile. Inițial, împărțirea celor 19 cămile conform dorințelor tatălui lor nu putea fi realizată fără a tăia în bucăți vreuna dintre cămile, ceea ce evident nu era o opțiune practică sau etică.

Prin introducerea celei de-a 20-a cămile, Pitagora a oferit o soluție ingenioasă, permițând ca împărțirea să se facă în numere întregi și fără a face nedreptate vreunuiul dintre frați. Împărțirea după noile condiții arată astfel:

Fiul cel mare primește jumătate din cămile: \( \frac{20}{2} = 10 \) cămile
Fiul de mijloc primește un sfert din cămile: \( \frac{20}{4} = 5 \) cămile
Cel mai mic primește o cincime din cămile: \( \frac{20}{5} = 4 \) cămile

Când adunăm numărul de cămile primite de fiecare frate, obținem: \( 10 + 5 + 4 = 19 \) cămile, adică exact numărul de cămile inițial. Astfel, cea de-a 20-a cămilă, care a fost adăugată pur și simplu pentru a facilita împărțirea, nu este necesară în moștenire și poate fi returnată lui Pitagora.

Această poveste nu este doar o lecție de matematică ci și una de înțelepciune; ea ne învață că uneori soluţiile la problemele noastre pot fi găsite prin abordări creative și gândire neconvențională.

Question 2

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este un exemplu clasic despre gândirea laterală și folosirea inteligenței pentru rezolvarea problemelor aparent imposibile. Inițial, împărțirea celor 19 cămile conform dorințelor tatălui lor nu putea fi realizată fără a tăia în bucăți vreuna dintre cămile, ceea ce evident nu era o opțiune practică sau etică. Prin introducerea celei de-a 20-a cămile, Pitagora a oferit o soluție ingenioasă, permițând ca împărțirea să se facă în numere întregi și fără a face nedreptate vreunuiul dintre frați. Împărțirea după noile condiții arată astfel: - Fiul cel mare primește jumătate din cămile: \( \frac{20}{2} = 10 \) cămile - Fiul de mijloc primește un sfert din cămile: \( \frac{20}{4} = 5 \) cămile - Cel mai mic primește o cincime din cămile: \( \frac{20}{5} = 4 \) cămile Când adunăm numărul de cămile primite de fiecare frate, obținem: \( 10 + 5 + 4 = 19 \) cămile, adică exact numărul de cămile inițial. Astfel, cea de-a 20-a cămilă, care a fost adăugată pur și simplu pentru a facilita împărțirea, nu este necesară în moștenire și poate fi returnată lui Pitagora. Această poveste nu este doar o lecție de matematică ci și una de înțelepciune; ea ne învață că uneori soluţiile la problemele noastre pot fi găsite prin abordări creative și gândire neconvențională.