Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Question 1

Задача Задача №42342

А

Аноним

12 ноября 2023 15:53 · публичный вопрос

А

Аноним 12 ноября 2023 15:53

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este de fapt o problemă clasică matematică, unde unul dintre conceptele utilizate este cel de numitor comun. Procedeul utilizat de Pitagora, conform poveștii, constă în adăugarea unei cămile pentru a ajunge la un număr care să poată fi împărțit conform dorințelor tatălui fără a lăsa nicio cămilă în urmă.

Inițial, în împărțirea celor 19 cămile, întâmpinăm probleme:

Fiul cel mare ar trebui să primească jumătate (1/2) din cămile, adică 19/2 = 9.5, ceea ce nu este posibil, deoarece nu putem împărți o cămilă în jumătate fizic.
Fiul de la mijloc ar trebui să ia un sfert (1/4) din cămile, adică 19/4 = 4.75, o altă fracție a unei cămile, ceea ce iarăși nu este posibil.
Cel mai mic fiu ar trebui să primească o cincime (1/5) din cămile, adică 19/5 = 3.8, din nou o fracție.

Prin adăugarea unei cămile de către Pitagora, ei au ajuns să aibă 20 de cămile, care împărțite conform instrucțiunilor tatălui devin:

Fiul cel mare: 1/2 din 20 = 10 cămile
Fiul mijlociu: 1/4 din 20 = 5 cămile
Cel mai mic fiu: 1/5 din 20 = 4 cămile

Suma totală a cămilelor împărțite este 10+5+4 = 19 cămile, care este numărul original de cămile, lăsând o cămilă neîmpărțită. Această cămilă suplimentară este apoi returnată lui Pitagora, soluționând problema împărțirii într-un mod care respectă atât condițiile testamentului, cât și realitatea fizică a cămilelor care nu pot fi împărțite în părți.

Este posibil ca această poveste să fie doar o anecdotică sau o parabolă menită să ilustreze ingeniozitatea și gândirea laterală, și nu un eveniment istoric concret legat de Pitagora.

Question 2

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este de fapt o problemă clasică matematică, unde unul dintre conceptele utilizate este cel de numitor comun. Procedeul utilizat de Pitagora, conform poveștii, constă în adăugarea unei cămile pentru a ajunge la un număr care să poată fi împărțit conform dorințelor tatălui fără a lăsa nicio cămilă în urmă. Inițial, în împărțirea celor 19 cămile, întâmpinăm probleme: - Fiul cel mare ar trebui să primească jumătate (1/2) din cămile, adică 19/2 = 9.5, ceea ce nu este posibil, deoarece nu putem împărți o cămilă în jumătate fizic. - Fiul de la mijloc ar trebui să ia un sfert (1/4) din cămile, adică 19/4 = 4.75, o altă fracție a unei cămile, ceea ce iarăși nu este posibil. - Cel mai mic fiu ar trebui să primească o cincime (1/5) din cămile, adică 19/5 = 3.8, din nou o fracție. Prin adăugarea unei cămile de către Pitagora, ei au ajuns să aibă 20 de cămile, care împărțite conform instrucțiunilor tatălui devin: - Fiul cel mare: 1/2 din 20 = 10 cămile - Fiul mijlociu: 1/4 din 20 = 5 cămile - Cel mai mic fiu: 1/5 din 20 = 4 cămile Suma totală a cămilelor împărțite este 10+5+4 = 19 cămile, care este numărul original de cămile, lăsând o cămilă neîmpărțită. Această cămilă suplimentară este apoi returnată lui Pitagora, soluționând problema împărțirii într-un mod care respectă atât condițiile testamentului, cât și realitatea fizică a cămilelor care nu pot fi împărțite în părți. Este posibil ca această poveste să fie doar o anecdotică sau o parabolă menită să ilustreze ingeniozitatea și gândirea laterală, și nu un eveniment istoric concret legat de Pitagora.