Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Question 1

Задача Задача №42359

А

Аноним

12 ноября 2023 15:59 · публичный вопрос

А

Аноним 12 ноября 2023 15:59

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este mai mult decât un simplu exercițiu de matematică; ea vine și cu o lecție importantă despre gândirea creativă și rezolvarea problemelor în moduri neconvenționale. În această poveste, Pitagora ajută la rezolvarea unei dispute de moștenire printr-o metodă ingenioasă.

Problema inițială este că cei trei fii nu pot împărți cele 19 cămile conform dorințelor tatălui lor fără a tăia una sau mai multe cămile în bucăți, ceea ce evident nu este o soluție acceptabilă. Împărțirea cămilelor conform instrucțiunilor tatălui – jumătate pentru fiul cel mare, un sfert pentru cel de-al doilea, și o cincime pentru cel de-al treilea – nu funcționează când numărul cămilelor este 19, deoarece:

Fiul cel mare ar trebui să primească jumătate din 19 cămile, deci 19/2 = 9.5 cămile, ceea ce nu este posibil;
Fiul mijlociu ar trebui să primească un sfert din 19 cămile, deci 19/4 = 4.75 cămile, din nou, un număr imposibil;
Fiul cel mic ar trebui să primească o cincime din 19 cămile, deci 19/5 = 3.8 cămile, din nou imposibil.

Adăugarea cămilei suplimentare de către Pitagora face ca numărul total de cămile să devină 20, ceea ce permite o împărțire exactă:

Fiul cel mare primește jumătate din 20 de cămile, deci 20/2 = 10 cămile;
Fiul mijlociu primește un sfert din 20 de cămile, deci 20/4 = 5 cămile;
Fiul cel mic primește o cincime din 20 de cămile, deci 20/5 = 4 cămile.

Împărțind astfel, suma totală a cămilelor împărțite este de 10 + 5 + 4 = 19 cămile, care era numărul original de cămile. Astfel, rămâne o cămilă nedistribuită, pe care o pot returna lui Pitagora.

Aceasta demonstrație ilustrează cum creativitatea și gândirea laterală pot oferi soluții neașteptate la probleme complexe.

Question 2

Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Answer

Această poveste este mai mult decât un simplu exercițiu de matematică; ea vine și cu o lecție importantă despre gândirea creativă și rezolvarea problemelor în moduri neconvenționale. În această poveste, Pitagora ajută la rezolvarea unei dispute de moștenire printr-o metodă ingenioasă. Problema inițială este că cei trei fii nu pot împărți cele 19 cămile conform dorințelor tatălui lor fără a tăia una sau mai multe cămile în bucăți, ceea ce evident nu este o soluție acceptabilă. Împărțirea cămilelor conform instrucțiunilor tatălui – jumătate pentru fiul cel mare, un sfert pentru cel de-al doilea, și o cincime pentru cel de-al treilea – nu funcționează când numărul cămilelor este 19, deoarece: - Fiul cel mare ar trebui să primească jumătate din 19 cămile, deci 19/2 = 9.5 cămile, ceea ce nu este posibil; - Fiul mijlociu ar trebui să primească un sfert din 19 cămile, deci 19/4 = 4.75 cămile, din nou, un număr imposibil; - Fiul cel mic ar trebui să primească o cincime din 19 cămile, deci 19/5 = 3.8 cămile, din nou imposibil. Adăugarea cămilei suplimentare de către Pitagora face ca numărul total de cămile să devină 20, ceea ce permite o împărțire exactă: - Fiul cel mare primește jumătate din 20 de cămile, deci 20/2 = 10 cămile; - Fiul mijlociu primește un sfert din 20 de cămile, deci 20/4 = 5 cămile; - Fiul cel mic primește o cincime din 20 de cămile, deci 20/5 = 4 cămile. Împărțind astfel, suma totală a cămilelor împărțite este de 10 + 5 + 4 = 19 cămile, care era numărul original de cămile. Astfel, rămâne o cămilă nedistribuită, pe care o pot returna lui Pitagora. Aceasta demonstrație ilustrează cum creativitatea și gândirea laterală pot oferi soluții neașteptate la probleme complexe.