Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Povestea cu negustorul grec şi cele 19 cămile este o problemă clasică care ilustrează o metodă ingenioasă de a rezolva anumite tipuri de probleme de împărţire. În acest caz, Pitagora ar fi intervenit pentru a uşura procesul de împărţire.

Conform instrucţiunilor negustorului înainte de a muri, cele 19 cămile trebuiau împărţite astfel:

• Fiul cel mare primește jumătate: 19 / 2 = 9.5, dar nu poți împărți o cămilă în jumătate
• Fiul mijlociu primește un sfert: 19 / 4 = 4.75, din nou, e o fracţiune de cămilă
• Fiul cel mic primește o cincime: 19 / 5 = 3.8, iarăşi, o fracţiune de cămilă

Observăm că operaţiile nu pot fi efectuate corect fiindcă nu putem avea fracţiuni de cămile. Soluția dată de Pitagora a fost de a aduce o cămilă, astfel încât numărul total de cămile să devină 20, număr care poate fi împărţit exact conform porţiunilor stabilite de tatăl lor:

• Fiul cel mare primește jumătate: 20 / 2 = 10 cămile
• Fiul mijlociu primește un sfert: 20 / 4 = 5 cămile
• Fiul cel mic primește o cincime: 20 / 5 = 4 cămile

Adunând cămilele pe care fiecare le primește, obținem: 10 + 5 + 4 = 19 cămile

Toate cele 19 cămile au fost împărţite corect între fraţi, fără ca nicio cămilă să fie tăiată sau împărţită în fracţii. În acest fel, și ultima cămilă, adusă iniţial de Pitagora, rămâne neatribuită. Fiindcă toţi frații și-au primit partea corect și a rămas o cămilă neclamată, aceasta este returnată lui Pitagora. Aceasta demonstrează înţelepciunea soluţiei oferite de filosof, oferind un exemplu despre cum se poate aborda creativ o problemă complexă.