Se spune că pe vremea lui Pitagora(sec.Vl î .Hr.) un negustor grec care avea 19 cămile ,simțindu-și sfârșitul aproape, și-a chemat cei trei copii și le-a spus că după moartea lui să împartă cămilele,astfel:fiul cel mare să ia jumătate dinnumărul cămilelor,cel mijlociu un sfert din numărul lor ,iar cel mai mic o cincime . După moartea tatălui lor,cei trei feciori au încercat să împartă între ei cămilele așa cum le ceruse părintele lor Dar,neizbutind să facă împărțeala, unul dintre frați a cerut sfatul învățatului Pitagora Astfel căPitagora se duse înpreună cu tănărul în grajd și iidădu acestuia o cămilă,spunăndu-i că acum ,dacă va merge acasă, va putea rezolva problema moștenirii fără nicio dificultate.Tănărul se duse acasă puțin nedumerit ,dar când ajunse acasă își dădu seama că acum avea 20 de cămile și totul se putea rezolva mai ușor. Feciorii făcură următoarele împărțiri: 20÷2 = 10 cămile îi reveneau fratelu cel mare 20÷4=5 cămile îi reveneau fratelui mijlociu. 20÷5= 4 cămile în reveneau fratelui cel mic 10+5+4=19 cămile După împărțirea făcută,cei trei feciori au observat că au o cămilă în plus pe care au dus-o înapoi marelui învățat Pitagora,mulțumindu-i pentru ajutorul dat.

Povestea pe care ai relatat-o este un exemplu cunoscut despre cum ingeniozitatea matematică poate rezolva o problemă care părea la început imposibilă. Confruntați cu o împărțire aparent dificilă, soluția lui Pitagora vine să arate că o abordare creativă poate face problema rezolvabilă. Să urmărim pas cu pas cum a fost posibil acest lucru:

La început, cei trei fii aveau 19 cămile de împărțit conform instrucțiunilor lăsate de tatăl lor:

• Fiul cel mare trebuia să primească jumătate: 19/2 = 9.5, ceea ce este imposibil pentru că nu puteau împărți o cămilă în două.
• Fiul mijlociu trebuia să primească un sfert: 19/4 = 4.75, tot un număr imposibil de realizat în realitate.
• Fiul cel mic trebuia să primească o cincime: 19/5 = 3.8, și aceasta o fracție nepracticabilă.

Introducând o cămilă în plus, Pitagora schimbă problema într-una cu 20 cămile, care se pot împărți în mod exact:

• Fiul cel mare primește jumătate: 20/2 = 10 cămile.
• Fiul mijlociu primește un sfert: 20/4 = 5 cămile.
• Fiul cel mic primește o cincime: 20/5 = 4 cămile.

Adunând aceste numere obținem 10 + 5 + 4 = 19 cămile. Prin urmare, toate cămilele au fost împărțite în conformitate cu dorințele tatălui, iar cămila adițională oferită de Pitagora poate fi returnată acestuia, astfel încât întregul proces se desfășoară fără a prejudicia moștenirea și fără a răni niciun animal în proces.

Această poveste servește nu doar ca o lecție de matematică, dar și ca o ilustrare a modului în care soluții creative pot transforma o situație complicată într-una simplă și echitabilă.