În povestea menționată, ajutorul oferit de Pitagora a fost unul ingenios. Problema cu care se confruntau cei trei frați nu putea fi rezolvată atâta timp cât încercau să împartă cele 19 cămile conform dorințelor tatălui lor. Ce a înțeles Pitagora este că, prin adăugarea unei cămile suplimentare în staul, numărul total de cămile a ajuns la 20, un număr care se putea împărți mai ușor conform porțiunilor stabilite de tatăl lor:
- Fiul cel mare trebuia să primească jumătate din cămile: 20 / 2 = 10 cămile
- Fiul mijlociu trebuia să primească un sfert din cămile: 20 / 4 = 5 cămile
- Fiul cel mic trebuia să primească o cincime din cămile: 20 / 5 = 4 cămile
Dacă aduni numărul de cămile primite de fiecare fiu, obții: 10 + 5 + 4 = 19 cămile, ceea ce înseamnă că toți și-au primit partea corectă conform testamentului, și mai rămâne o cămilă.
Această cămilă suplimentară, care a permis împărțirea corectă, a fost apoi returnată lui Pitagora. În acest fel, fiecare a primit partea sa corectă, iar negustorul grec a fost omagiat așa cum și-a dorit.
Această poveste este mai mult decât o simplă anecdota matematică – este o lecție despre gândirea creativă și capacitatea de a rezolva probleme complexe prin abordări neconvenționale.
