Conspect 👇🏻 Lirica lui Nichita Stănescu are o tematică diversificată, dublată de varietatea motivelor şi interpretărilor literare. Poezia sa traversează toate ipostazele lirismului, poetul fiind solemn şi sprințar, melancolic şi nepăsător, ardent și glacial, jovial şi oracular, abstract şi senzual, savant şi candit, rafinat și îndemânatic"(Ovid S. Crohmälniceanu). A cinceu elegie", subintitulată „Tentația realului" face parte din volumul 11 elegii". Elegia este o specie a genului liric în versuri în care se exprimă sentimente de regret. Tema celor 11 elegii este tema poetului Nichita Stănescu de suferință pe care ti-o produce despărţirea, diviziunea, spargerea unității inițiale, suferință careia ii dai dimensiuni cosmice. El tânjește către unitatea primordială a lucrurilor care dau formă și care creează armoniile. Aparent, poezia pornește de la o situație absurdă: poetul niciodată nu a fost supărat pe mere că sunt mere, pe frunze că sunt frunze,/ pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsărť". În schimb, aceste elemente ale naturii, prezente printr-o enumerație, s-au supărut pe poet. Elementele enumerației sunt alese în mod arbitrar şi au rolul de a sugera realitatea in care noi trăim, lumea naturală, armonioasă de care ne depărtăm. În natură sunt pomi cu frunze care lasă o umbră pe pământ, iar în copaci sunt mere roșii și cu păsări. noastre Omul modern se îndepărtează din ce în ce mai mult de natură, iar tehnologizarea vieții este considerată o trădare a acesteia. Truismul continuă în versurile următoare: poetul este chemat la judecată, la Jribunalul frunzelor. / la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor". Surprinzător este faptul că Nichita Stănescu acorda însuşiri umane lucrurilor şi animalelor. El nu oferă nici o explicație plauzibilă acestor situații. Astfel, cele 4 instanțe sunt caracterizate de câte un epitet, un cuvânt ales în relație cu substantivul: tribunalele sunt rotunde", aeriene", subțiri", răcoroase". Este condamnat pentru neștiință, plictiseală, nelinişte şi parafate cu măruntaie de pasăre, Pedeapsa i se pare răcoroasă". Ca un condamnat stă în fața tribunalului şi încearcă să înțeleagă în ce constă vina sa. Nu poate să înțeleagă, trăind intens printr-o continuă aşteptare şi încordare a întregii ființe. Scrisă în versificație modernă, poezia nu are strofe. Versurile scurte se îmbină cu cele mijlocii şi lungi, lipsite de rimă. Multele enumerații din text şi repetițiile creează o muzicalitate aparte, iar limba în care a fost scrisă este cea literară. In literaruta română volumul elegir" ocupă un loc aparte prin ideile poetice ce dovedesc îndreptarea către abstracțiuni a liricii stâneşciene. Poet al formelor moderne, el impresionează în poezie o atmosferă melancolică, lirică.