Cinci päini (text prescurtat şi adaptat) Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, că- atoreau odată, vara, Unul avea trei pâini şi celälalt, două päini. De la o vreme, fiindu-le foame, se opresc la umbra unei sălcii pletoase, scoate fiecare păinile ce le aveau şi încep să mänânce impreună, Când au scos pâinile, un al treilea drumet, necunoscut, se opreşte lângă dânşii, dându-le zina bună. Apoi se roagă să-i dea şi lui ceva de mâncare, căci e tare Nămând. Poftim, om bun, au zis cei doi drumeți cälătorului străin; căci unde mănăncă doi, mai poate mânca şi al treilea. Calătorul străin, flămând cum era, s-a aşezat jos längă cei doi, şi incep a månca cu toții pâine goală şi a bea apă rece. Şi mănâncă tustrei, şi mănăncă până ce termină de mâncat toate cele cinci päini. După ce-au terminat de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din intâmplare, celui care a avut trei pâini, zicând: Primiți, vă rog, oameni buni, această mică mulțumire de la mine, pentru că mi-ați dat de mâncare la nevoie. Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă insistență din partea celui de al treilea, au primit. Apoi, călătorul străin şi-a luat la revedere, căutându-şi de drum. Ceilalți au rămas puțin sub salcie, la umbră, Şi, din vorbă-n vorbă, cel ce-a avut trei påini ii dă doi lei celui cu două pâini, zicănd: termina dmirație Poveste illustrated) Cinci pâini Tine, frate, partea dumitale. Ai avut două pâini, ia doi lei. Şi mie imi opresc trei lei, fiindcă am avut trei pāini. ecunoscut emultumire ă! Tow Bretagd - Cum aşa?! zise celălalt cu dispret; de ce doar doi lei şi nu doi şi jumătate? Trebuie făcută parte dreaptă! ятой инять - Mai dreaptă împărțeală decât aceasta nu cred că se mai poate… cative tudinii j, pentru că… naj, deoarece… Ba nu, prietene, zise cel cu două păini. Nu mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum va zice judecata, aşa va rămâne. Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulțumeşti…Siaşa, pornescei la drum. Şi cum ajung idtecătorie, incep să povestească intâmpla- pe rind fiecare. Judecătorul, după ce i-a ascultat pe amân- dcu atenție, i-a zis celui cu două păini: Si nu eşti multumit de impărțirea ce s-a Acut omuler Nu, domnule judecător, zise nemulțumi- mé noi n-am avut de gând să luäm plată de ladrumetul străin pentru måncare, dar, dacă sa intämplat aşa, trebuie să impărțim in două con ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Dacă e vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi inapoiază-i un leu acestui om, care spui că a avut trei päini. Domnule judecător! Eu am venit ina- intea judecății să se facă dreptate, însă văd că dummeata şi mai tare mă nedreptățeşti. Aşa ți se pare dumitale, zise judecătorul liniştit, dar ascultă, să vezi că nu-i aşa. Ai avut dumneata două päini? Da, domnule judecător, două am avut, Tovarăşul dumitale a avut trei păini. Da, domnule judecător. Adineaori, mi-ai spus că ați mâncat toți a fel de mult. Aşa este, domnule judecător. Acum, să vedem care şi câtă pâine a mâncat. Să zicem că s-a tăiat fiecare pâine în câte trei bucăți la fel de mari: câte bucăți ai fi avut dumneata, care spui că ai avut două pâini? Şase bucăți aş fi avut. Dar prietenul dumitale, care spui că a avut trei påini? Nouă bucăți ar fi avut, domnule judecător. Acum, cât fac la un loc şase bucăți şi nouă bucăți? Cincisprezece bucăți, domnule judecător. Câți oameni au mâncat aceste bucăți de pâine? Trei oameni. (partea a II-a) Câte cinci bucăți, domnule judecător. Acum, ții minte câte bucăți ai fi avut dumneata? avut. Şase bucăți aş fi -Dar de mâncat, câte ai mâncat dumneata? Ion Creangă Cinci bucăți, domnule judecător. Şi câte ți-au rămas? Numai o bucată. Tii minte câte bucăți de pâine ar fi avut tovarăşul dumitale? - Nouă bucăți, domnule judecător. Şi câte a mâncat el? Cinci bucăți, ca şi mine. Dar câte i-au rămas? Patru bucăți, domnule judecător. - Bine! Acum ne vom ințelege cât se poate de bine. Deci, dumitale ți-a rămas numai o bucată, iar prietenului dumitale, patru bucăți. La un loc fac cinci bucăți? - İntocmai, cinci bucăți. Este adevărat că aceste bucăți de pâine le-a mâncat oaspetele dumneavoastră, care spui că v-a dat cinci lei drept mulțumire? Adevărat este, domnule judecător. Aşadar, dumitale ti se cuvine doar un leu, fiindcă doar o bucată de pâine ți-a rămas. Iar tovarăşului dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă i-au rămas patru bucăți de păine. Acum, înapoiază-i tovarăşului dumitale un leu. Văzând că nu mai are încotro, i-a înapoiat un leu tovarăşului său şi a plecat ruşinat. Cel cu trei pâini însă, uimit de aşa judecată, i-a mulțumit judecătorului şi apoi a ieşit, zicând cu mirare: Dacă ar fi pretutindeni asemenea judecători, cei ce n-au dreptate n-ar mai îndrăzni în veci să vină la judecată. […] можешь пожалуйста пересказать это на румынском