Prin ferestrele de mansardă ale pochlui, lumina inură domol ca un val de dantelă demult aruncată acolo, printre vechiturile ce mărturiseau nostalgic despre bogata şi frumoasa copilarie a bätatului. Damit privea cu drag în jur și a înteles că au trecut ani mulți prin file citite în acest ascunzis. Acum însă trebuia să le părăsească. Prin ninsoarea colbului și a atelor de pătanjen, a zărit curtea lui preferată şi imediat a auzit parcă glasul hul Robinson: Spunind adio insulel, am luat cu mine căciula si umbrela... Dănut a ofiar și a început din nou lectura Spunind odia Insulei...". Impälenjeniți de lacrimi, ochii lui și-au luat actum on tung adio de la chipul personajului îndrăgit de pe coperta põtată de lacrimile bucuriel. Pilegzo si Robinson, Imbind ce-i drept. Sufletul copilului era acum o insulă din care plecase Robinson Crusoe. Atunci a inchis volumul Şi-a plecat obrajil szi deasupra cărții copilăriei lui, sărutind-o adine si lung pentru fericirea lecturii ce i-a prilejuit-o. Spunind adio insulei". Dănuț cobora scările toamnei. Urma să intre în clasa a saptea 3. Răspunde la întrebările despre text. a. Ce carte și ce personaj preferat avea copilul? b. Ce studii urma să facă Dănuț? 4. Scrie două concluzii, în baza textului, care să se refere la ideile de: a. copilărie b. lectură